Viata poate avea gustul unei case

Poate ati crezut ca voi scrie „ca(i)se” in loc de case,,,dar v-ati inselat. Asta am vrut sa spun si asta spun: ne modelam sufletul, trupul, trecutul, gandurile, dupa casa in care traim…O casa te imblanzeste, de domesticeste sau poate mai corect spus …te dreseaza. Iti prinde aripile in cuie, ti le taie apoi grosolan, sa te doara si sa nu uiti ca ii apartii, ca intr-un film vechi dar care copil fiind pe atunci, mi-a lasat o impresie adanca:un tanar zburator, o varianta franceza a Zburatorului mioritic  este capturat in somn de fata pe care o vizita de temps en temps si care ii taie aripile astfel incat la trezire se trezeste ciuntit, caraghios, fara aripi, obligat sa accepte dulcea captivitate a celei pe care o vrajise sau de care se lasase vrajit.

La inceput o casa e o miniatura pe care cei doi, el si ea o tin in palma cum tineau voievozii in palmele larg desfacute imaginea manastirii pe care o ctitorisera. Apoi ea creste din ce in ce mai mare si te absoarbe, ca pe un abur, ca pe o fruza de tei intr-o uriasa ceasca de ceai, incat prezenta ta a devenit in aceasta casa o sublima absenta, ti se simte parfumul, ti se vad urmele viselor pe pereti, la intrare sunt papucii tai, si rochia de casa, parfumul de pe noptiera, si  albumul cu fotografii din ce in ce mai estompate, si ferestrele, ah, mai ales ferestrele care devin din zi in zi mai uriase neputand sa-ti ascunda absenta, nici sa-ti divulge tainicul loc in care te ascunzi si-i veghezi pe toti ai casei , si care se tem ca intr-o zi se vor sparge de greutatea atator secrete si te vor lasa sa pleci…

 

 

 

 

 


 

 

About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în 1, Personale și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Viata poate avea gustul unei case

  1. Adi Hazaparu spune:

    Nu cumva ne alegem (clădim) casa după chipul şi asemănarea noastră/ gustul nostru?
    Şi, cred, locuinţa exprimă, de fapt, o nevoie neexprimată: aceea de a ne „depozita” undeva.

    Apreciază

  2. Maria Postu spune:

    „Casa” e desigur o metafora prin care poti intelege orice…De ce nu, ideea de cuplu pe viata?

    Apreciază

  3. Pingback: Ajutoarele Micii Sirene | Maria Postu – WordPress Page

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s