M-am inaltat coborandu-ma spre Altamira, fara teama dar cu emotia
primului explorator, riscand sa nu fiu crezuta, acuzata de impostura, de fals intelectual,
de inventarea unui teritoriu imaginar al carui Guvernator m-am autoproclamat
asteptand zadarnic o recunoastere oficiala, consemnarea Altamirei pe toate
hartile de navigatie ale visului; insula salvatoare ori colonie penitenciara
din care nu mai poti evada niciodata, Altamira, dragostea mea din-tai si visul meu din urma,
m-am pregatit atatia ani pentru aceasta intalnire, devenisem ridicola, penibila, jenanta
vorbindu-le celor din jur despre tine, despre mesajele pe care mi le trimiteai,
despre sansa salvarii pe care ne-o ofereai in si numai prin tine, ca o noua religie
pe care nu eu o inventasem dar care doar mie mi se revelase.
Share this:mariapostu.wordpress.com
Apreciază:
Apreciază Încarc...
Similare
Despre Maria Postu
Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon...
Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...Nu insa si ultima: Cutia postala a cerului, Leonor si zanele...si mai urmeaza...
M-am inaltat coborandu-ma spre Altamira, fara teama dar cu emotia 
Poezie si proza online- WordPress Page 
Este mult prea profunda inaltarea ta prin coborare, ca sa-mi pot permite vreun gand.
Maine voi citi .Pe indelete. Sa inteleg de ce, intr-o vreme, cand atatia semeni ce vor guvernatori pe teritorii bine delimitate geografic, tu ti-ai ales
Altamira.
ApreciazăApreciază
Multumesc, Gina, dar tu la orice ora din zi si din noapte esti inspirata si vezi ideea oricarui text chiar mai bine decat autorul lui.Poate voi oferi pasapoarte spre insula mea cititorilor mei.Tu esti prima si te astept sa ne calauzim reciproc prin jungla trairilor sau mai bine zis prin gradina geometrica a poeziei.
ApreciazăApreciază
Geometria gradinii se vede numai de sus…Altfel este labirint. Unii sunt fascinati de labirinturi, altii se enerveaza si dau telefon unui prieten. Mai este o categorie: prudentii: folosesc o sfoara sau lasa semne pentru a se putea reintoarce acasa!
ApreciazăApreciază
„Acasa”…acest cuvant inseamna altceva pentru fiecare.Poti fi acasa in cele mai stranii locuri, si poti fi strain „acasa”.
ApreciazăApreciază
Da, ‘acasa’, pentru fiecare inseamna altceva. Poti fi acasa intr-un labirint. Doar sa ai o lanterna. Te poti rataci intr-o gradina , cu geometrie perfecta, daca te lasi cupris de miraj. Si nu mai ajungi ‘ acasa’. Asa cred.
ApreciazăApreciază
Imi permit sa-ti raspund cu un poem de-al meu mai vechihttp://maria-postu.blogspot.com/2009/03/despre-oameni-care-nu-mai-vin.html
Multumesc, Gina, pentru rabdare.
ApreciazăApreciază