M-am autoproclamat guvernator al unui teritoriu imaginar

Publicat pe 22 octombrie 2009 de Maria Postu

M-am inaltat coborandu-ma spre Altamira, fara teama dar cu emotia

primului explorator, riscand sa nu fiu crezuta, acuzata de impostura, de fals intelectual,

de inventarea unui teritoriu imaginar al carui Guvernator  m-am autoproclamat

asteptand zadarnic o recunoastere oficiala, consemnarea Altamirei pe toate

hartile de navigatie ale visului; insula salvatoare ori colonie penitenciara

din care nu mai poti evada niciodata, Altamira, dragostea mea din-tai si visul meu din urma,

m-am pregatit atatia ani pentru aceasta intalnire, devenisem ridicola, penibila, jenanta

vorbindu-le celor din jur despre tine, despre mesajele pe care mi le trimiteai,

despre sansa salvarii pe care ne-o ofereai in si numai prin tine, ca o noua religie

pe care nu eu o inventasem dar care doar mie mi se revelase.

Acest articol a fost publicat în Poeziile mele și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la M-am autoproclamat guvernator al unui teritoriu imaginar

  1. Gina zice:
    22 octombrie 2009 la 8:41 PM

    Este mult prea profunda inaltarea ta prin coborare, ca sa-mi pot permite vreun gand.
    Maine voi citi .Pe indelete. Sa inteleg de ce, intr-o vreme, cand atatia semeni ce vor guvernatori pe teritorii bine delimitate geografic, tu ti-ai ales
    Altamira.

    Apreciază

  2. Maria Postu zice:
    22 octombrie 2009 la 9:02 PM

    Multumesc, Gina, dar tu la orice ora din zi si din noapte esti inspirata si vezi ideea oricarui text chiar mai bine decat autorul lui.Poate voi oferi pasapoarte spre insula mea cititorilor mei.Tu esti prima si te astept sa ne calauzim reciproc prin jungla trairilor sau mai bine zis prin gradina geometrica a poeziei.

    Apreciază

  3. daurel zice:
    23 octombrie 2009 la 7:30 AM

    Geometria gradinii se vede numai de sus…Altfel este labirint. Unii sunt fascinati de labirinturi, altii se enerveaza si dau telefon unui prieten. Mai este o categorie: prudentii: folosesc o sfoara sau lasa semne pentru a se putea reintoarce acasa!

    Apreciază

  4. Maria Postu zice:
    23 octombrie 2009 la 7:49 AM

    „Acasa”…acest cuvant inseamna altceva pentru fiecare.Poti fi acasa in cele mai stranii locuri, si poti fi strain „acasa”.

    Apreciază

  5. Gina zice:
    23 octombrie 2009 la 5:32 PM

    Da, ‘acasa’, pentru fiecare inseamna altceva. Poti fi acasa intr-un labirint. Doar sa ai o lanterna. Te poti rataci intr-o gradina , cu geometrie perfecta, daca te lasi cupris de miraj. Si nu mai ajungi ‘ acasa’. Asa cred.

    Apreciază

  6. Maria Postu zice:
    23 octombrie 2009 la 7:23 PM

    Imi permit sa-ti raspund cu un poem de-al meu mai vechihttp://maria-postu.blogspot.com/2009/03/despre-oameni-care-nu-mai-vin.html
    Multumesc, Gina, pentru rabdare.

    Apreciază

Lasă un comentariu