Ţi-ai imaginat vreodată jocul?

Ţi-ai imaginat vreodată Jocul?Se vorbea atât de mult despre el, ca despre o cameră interzisă, o jivină otrăvitoare, scalpul unei umbre se mişcă şi îşi revendică trupul, jocul fiebinte implorând apa să-l stingă, apa cerşind maluri să se reverse, jocul fără zaruri, fără jucători, mese şi sume uriaşe puse la bătaie.Ţi-ai imaginat că există un joc neinventat?Eu îl aud:când mă strecor noaptea printre porţile închise ermetic, când sparg toate codurile castităţii voastre preţioase, impecabile, pe care nu le mai poţi deosebi de cele adevărate, porţi care se roagă să fie deschise, să audă cum umbra se lipeşte de ele şi le lasă ca un grafitti semne de ne-bună purtare şi de insomnie molipsitoare, curgând insiduoasă pe filele unor gânduri impure.Jocul strângând vise albe pentru zile negre şi coşmaruri pentru zile albe.Jocul strâns într-o batistă de unică folosinţă, atârnând în lăzi de zestre ciuruite de carii şi molii uriaşe,jocul ascuns în cifruri de nepătruns, jocul sperând să fie jucat până la capăt de o echipă care a pierdut toate jocurile vieții și ale morții, visând la șansa de a trage într-o zi la loteria jocurilor jocul cel mare care să-i facă staruri peste noapte, sau jocul pierdut de o echipă care a câștigat toate jocurile inventate dar pierde jucând un joc neinventat.Ei aleargă pe o arenă plină cu spectatori care au auzit de noul joc dar nu l-au văzut, ale cărui reguli nu le cunosc, pe al cărui arbitru nu-l zăresc, a cărui miză n-o știe nimeni…Jocul care trece numai odată pe la ușa ta ca un poștaș nepregătit care nu cunoaște străzile și numele locatarilor , nici nu știe ce duce în tolba lui de poștaș, dar speră să primească bacșiș pe care oricum nu are unde să-l cheltuie, e un bacșiș inutil, ca o monedă ieșită din uz, ca o bijuterie falsă, ridicolă, ca o cremă expirată care îți va grăbi îmbătrânirea…Jocul uitat de cineva într-o cutie goală în tramvai, e atât de comod să fii atât de mic încât să încapi într-o cutie goală și atât de greu încât să nu te poată clinti de pe scaunul pe care ocupi un loc fără bilet, refuzând să fii schimbat la casele de schimb ale jocurilor ca orice joc de duzină, jocul răspândindu-se pe străzi ca din calele unui vas eșuat, pe care nimeni nu-l mai poate apoi strânge și depozita cuminte în spațiile de unde a evadat .Tu ai jucat vreodată acest joc?

Acest articol a fost publicat în Diverse și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

27 de răspunsuri la Ţi-ai imaginat vreodată jocul?

  1. Pingback: toane de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog

  2. e un joc al jocurilor aici, fiecare cu semnificaţia lui.
    probabil că fiecare dintre noi ştim să inventăm un joc.
    important este ca el să fie vesel, să inducă voie bună şi starea aceea de bine pe care fiecare o dorim, dacă s-ar putea, pentru totdeauna.

    numai bine,

    Ottilia

    Apreciază

  3. Maria Postu zice:

    Ottilia, ai dreptate, jocul e doar o metafora a vietii…si a mortii, cum spunea si Arghezi.Multumesc pentru trecere.

    Apreciază

  4. Maria Postu zice:

    Sper ca Jocul sa dea acea stare de bine, de care spuneai, Otilia, mai inainte.

    Apreciază

  5. Buna ziua Maria,
    Am trecut sa-ti dau binetea pe care am adunat-o de cind nu te-am mai citit… Multumesc pentru Tratatie…
    Cu admiratie,
    Andrei D.MITUCA

    Apreciază

  6. Maria Postu zice:

    Buna seara, acum cand citesc eu. Multumesc pentru acest salut special si inconfundabil…daca te regasesti in aceste jocuri, ma bucur…ma bucur ca ai trecut pe aici, sper ca nu doar in fuga.mai am si alte „tratatii’

    Apreciază

  7. George zice:

    Buna Dimineata Maria,

    Am fost inspirit, de eseul tau care a deschis pentru mine inca o data usa imaginatiei:

    Jocul

    Jocul,
    singurul adevar…
    Joaca,
    singura realitate a copilariei:

    Hai la joaca cea mare, mainile sa le unim…
    Hora sa o convenim…in hora sa ne invartim
    ca strabuni de mult plecati, ce jucau sus la padure
    inainte sa se-adune sa-i infranga pe misei
    pe miseii ce-au venit, in horzi cu praful pamintiu,
    din est, spre vest, arzand, rupand, ciuntind, orbind.
    Da, hora de vom juca, lupta joaca va parea…
    Poate cum e plugaritul,
    Sau poate ca potcovitul si taiatul de copac.

    Joaca cea mai serioasa e-a copiilor ce joaca “Tarile”,
    Impartind intreaga lume, mare cat un ghiozanel.
    In tarana jucam jocul, cu bricege ne-ascutite,
    Si uite-asa au crescut unii, si jocul maturizat,
    cu mintea de 7 ani, inpart tari adevarate, le unesc, si le desbina,
    dupa oricare formula, ca sa-ncapa in serviete ”Diplomat”…
    Poate-am fost copii odata…Joaca insa a ramas.

    Multumesc frumos pentru felul nepretuit in care asterni pe hartie aceste momente de cautare a pietrei filozofale ingropata adanc in sufletul nostru.
    Eate o cautare minunate, si apreciata intotdeauna.

    George,

    Downey California USA.

    Apreciază

  8. romaniapadureafararost zice:

    Voi reveni, cu aceeasi placere nedisimulata. Cu aceeasi bucurie luminoasa care-mi permite sa te citesc intelegind tot ceea ce transmiti intru vie si perpetua emotie… Multumesc pentru multele cesti pline ochi cu emotie firbinte… Duminica fie cu tine…
    cu respect,
    Andrei D.MITUCA

    Apreciază

  9. Pingback: cu bubuituri în oraşul meu de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog

  10. dar vreau să spun că este şi un tratament al sufletului.

    te pup şi o duminică frumoasă!

    Ottilia

    Apreciază

  11. …dar ultima mea postare?… s-a intimplat ceva neplacut cu ea?…
    cu drag,
    Andrei D.MITUCA

    Apreciază

  12. …sa fi fost un spam, obosithor si rece?… sa-mi fi amestecat cuvinthele fara nici un pic de zahar?… Duminica, tot a ta sa fie…
    respectuos,
    Andrei D.MITUCA

    Apreciază

  13. Pingback: iunie torid de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog

  14. Pingback: o lume a durerii de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog

  15. Pingback: de ce? de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog

  16. Pingback: Clişeu32: un el… deştept de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog

  17. Pingback: spre casă de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog

  18. Pingback: construcţie din hârtie ordinară de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog

  19. Pingback: odinioară de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog

  20. Pingback: Clişeu33: felul de-a fi de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog

  21. Maria Postu zice:

    Multumesc frumos pentru comentarii.Imi cer scuze ca nu am putut raspunde.Am fost plecata cu o bursa in strainatate si am avut un program foarte incarcat care nu mi-a permis sa accesez netul.Voi relua legatura cat de curand cu toti prietenii mei.Cu prietenie, Maria

    Apreciază

  22. Maria Postu zice:

    Multumesc, Ottilia.

    Apreciază

  23. Maria Postu zice:

    Multumesc pentru comentarii.Am fost plecata pentru o saptamana cu o bursa si imi voi relua incet-incet vechile preocupari.

    Apreciază

  24. Maria Postu zice:

    ma bucur ca ti-am prilejuit asemenea placute rememorari.Imi cer scuze de intarziere, am fost plecata o saptamana cu o bursa in strainatate unde a fost magnific.Voi reveni cu un raspuns pe larg.

    Apreciază

  25. Pingback: călătorind prin sine de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog

  26. Maria Postu zice:

    Multumesc ca ai avut timp sa calatoresti si pe aici.

    Apreciază

  27. Pingback: deşert de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog

Lasă un comentariu