„A imbatrini, in nici un moment al istoriei omenesti, nu pare sa fi fost o partida de placere; dar in anii care au precedat disparitia speciei devenise in mod manifest atit de atroce incit proportia de morti voluntare, rebotezate pudic „plecari“ de catre organismele de sanatate publica, se apropia de 100%, iar virsta medie de „plecare“, estimata la 60 de ani pe ansamblul globului, tindea mai degraba spre 50 in tarile cele mai avansate. […] Diferenta de virsta era ultimul tabu, ultima limita, cu atit mai puternica cu cit ramasese ultima si le inlocuise pe toate celelalte. In lumea moderna puteai fi esanjist, bi, trans, zoofil, sado-maso, dar era interzis sa fii batrin. […] Corpul fizic al tinerilor, singurul bun dezirabil pe care lumea a fost vreodata in stare sa-l produca, era rezervat folosintei exclusive a tinerilor, iar soarta batrinilor era sa munceasca si sa patimeasca.” (Michel Houellebecq)
Se intampla uneori in miezul zilei sa simti mirosul batrâneții, de care cei mai mulți fugim, evităm să admitem că ea există , că ea vine iremediabil, că e inclusă în codul nostru genetic și că nu i ne putem împotrivi oricâte pastile am îngurgita, oricâte creme de ultimă generație am folosi, oricâte operații estetice am efectua și oricât de des ne-am schimba amanții sau amantele, cum recomanda cineva, una din vedetele zilei, ca remediu pentru a ține bătrânețea la distanță.Bătrânețea poate fi urâtă , mirositoare, molipsitoare, indiferentă, opacă la tot ce inseamnă frumusețe, atentă doar la detaliile care îi confirmă ascensiunea, invidioasă, ostilă, închisă în celula tristeții, dependentă de doza ei de răutăți și micisme.Îmi vine în minte Faust și mă întreb, dacă ar fi posibil, aș face un asemenea contract ?Unii spun că da, toți îl facem când apelam la chirurgia estetică, la fel și fel de rețete de reîntinerire.Am întâlnit femei demne care iși poartă cu demnitate anii și nu se lasă purtați de ei.Am întâlnit femei care-și ascund vârsta ca pe un cadou expirat dar din care se mai hrănesc :tinerețea lor apusă.Amintirile iubirilor traite real sau doar imaginar(mai nou, virtual) le populeaza insomniile si le starnesc regrete.O celebra creatoare de moda a incercat sa se sinucida simtindu-se probabil cazuta in dizgratia Frumusetii. Unii asociza frumusetea de Celebritate, doua zeite efemere si fragile, sensibile, la orice adiere de vant cat de mica, se clatina, se rup, se tem, se ascund cum pot si unde pot de teama celui mai crud dusman, de neinduplecat, nici cu zambete, cu flori, cu daruri materiale sau spirituale:TIMPUL.Undeva, intr-un spatiu imaginat de Pascal Bruckner in celebrul roman Hotii de frumusete, frumusetea fetelor era stoarsa ca o substanta oarecare in eprubete si daruita celor care jinduiau la o tinerete permanenta.Malefica procedura!Dar de cate ori stiinta nu a imaginat atatea modalitati de a stoarce la figurat vorbind, frumusetea si tineretea omului!Imaginatia savantilor e mai bogata decat cea artistilor, cu deosebirea ca ei chiar pun in practica ceea ce gandesc.Zamislirile scriitorilor ne bantuie noptile si atat.
Intr-o carte care ma obsedeaza si pe care vreau sa o recitesc, Posibilitatea unei insule de Michel Houelebecq in care imaginea omului occidental contemporan este realizata in tonuri tragice si fara sansa vreunei lumini salvatoare spectrul batranetii a fost definitiv inlaturat .Naratorul Daniel 1 si pana la ultimul din seria de avataruri, Daniel 25 ar putea trai la infinit, conservandu-si corpul si memoria, incarcata de toate existenetele anterioare.Intens dezbatuta, laudata sau criticata, acest roman se apropie de fapt de teza lui Dostoievski despre faptul ca fara Dumnezeu poti face orice.Desi membru al sectei elohimitilor care promitea adeptilor sai nemurirea aici pe pament, Daniel25 renunta la aceasta conditie neaducatoare de fericire si pleca intr-o calatorie dificila pe o planeta distrusa de diferite cataclisme sa caute originile sale, iubirea, deoarece in absenta ei, viitorul era vid.
Eu cred ca avansarea in varsta poate fi si crestere, devenire…
Fara grija concurentei, se poate construi un model adecvat de viata…
ApreciazăApreciază
Fiecare varsta isi are frumusetea ei…Depinde de fiecare cum si-o traieste.Eu am avut nevoie de o introducere spre a ma opri un pic asupra cartii semnalate.
ApreciazăApreciază
Pingback: Concurs de poezie, noiembrie 2010: “POEZIE ŞI SUFLET” « Poezieromaneasca's Blog
E o banalitate ce urmează să spun (a doua pe ziua de azi…), dar mi se pare mereu interesant să întâlnesc minti tinere, sfredelitoare, năstrusnice, la persoane în vârstă. Ideea e că sper să nu mă ramolesc si că îmi scot pălăria si în fata femeii care dă cu ceva mai mult fard, si în a celei care îsi poartă vârsta cu demnitate – nu acesta este aspectul cel mai important.
ApreciazăApreciază
Pe masura ce trece timpul ne schimbam perceptia fata de „batranete”. Altfel era vazuta, de pilda, varsta de 50 de ani acum un secol, altfel acum cand durata medie de viata s-a prelungit.Bineineteles, unii sunt batrani de la 20 de ani, altii se simt de 20 si la 50.Fascinatia fata de o persoana in varsta este fata de energia ei interioara , fata de spiritul ei.E adevarat, barbatii imbatranesc mai frumos decat femeile din punct de vedere fizic.Cred ca e un fel de diplomatie sa fii tanar cand ti se permite si intelept cand simti ca are cineva nevoie de intalepciunea ta sau tacut cand simti ca nu esti bine-venit.Multumesc pentru comentariu.
ApreciazăApreciază
Liberté, égalité, fraternité!
Buna Maria,
Eseul tau ma face sa imi reamintesc simbolurile folosire in tricticul Bleu,Blanc, Rouje: Libertate de la bun simt, egalite dar nu pentru cei batrani, fraternitate inpotriva recunoasterii batranilor. desigur ca a nega batranetea este o instrainate de sine fundamentala, la fel ca si nerecunoasterea limitelor fizice ale capiilor si batranilor. Desigur ca experienta de viata se pierde azi.
Trebuie sa citesc cartea si sa vizionez filmul.
Toate Bune,
George.
ApreciazăApreciază
Maria,
Cu întârziere,
vin și spun , din tot sufletul, ”La mulți ani”!!
ApreciazăApreciază
Multumesc, niciodata nu e tarziu pentru uari sincere!
ApreciazăApreciază
Nu cunosc indeaproape date despre Revolutia franceza dar ceea ce spui tu este foarte crud.Am citit cartea, filmul nu l-am vazut dar cred ca , fiind in franceza, il voi vedea.
ApreciazăApreciază
Sant simboluri, subtile, dar tocmai ceea ce atrage cu atat mai mult atentia unor suflete pline de simtire. Stiu ca o sa impresioneze tripticul.
ApreciazăApreciază
Suflete pline de simtire?Uneori e bine sa uitam simtirea acasa…
ApreciazăApreciază
Pingback: Concurs de poezie, noiembrie 2010: „POEZIE ŞI SUFLET” – ANUNŢ: « Poezieromaneasca's Blog