Victima a serialelor americane (II)

M-am săturat de mult să fiu câinele aşteptând aprinderea becului şi livrarea porţiei de fericire a simţurilor, indiferent care sunt ele, aşa că nu am vrut ca ziua de miercuri să fie legată de o doză de fericire prin transmiterea la un canal tv care de altfel mi-e foarte drag, AXN a serialului Lost, aşa că mi-am procurat toate episoadele ultimei serii a cunoscutului şi de neuitat serial.Eram tentată să scriu:Lost a a fost unul din serialele cele mai îndrăgite…:Aş greşi:este pentru mine un serial de neuitat, de neînlocuit şi nu mă identific aici doar cu cei care au fost atraşi de senzaţionalul întâmplărilor, de ineditul situaţiilor, de răsturnările bruşte de final, de surprizele vizibile de la un episod la altul…
Şi pentru că nu am avut răbdare să aştept zilele de miercuri, am vizionat cu emoţie, cu nerăbdare crescândă de la un episod la altul ultimele episoade ale seriei.Ultimul episod, mi-a lăsat, şi cred că nu numai mie, un gust teribil de amar…Fără să fi citit nici alte opinii ale altor fani ai filmului, comentarii ale specialistilor, fără să fi lăsat timp ca impresiile teribile despre serial şi despre ultimele două episoade pe care le-am văzut cu sufletul la gură, azi-noapte, să se sedimenteze, fără să am un limbaj de specialitate, căci nu sunt critic de artă, voi spicui aici cîteva impresii subiective, pe alocuri…dezlînate dar încă nu mi-am revenit din şocul acestui final, previzibil pentru unii, de neimaginat şi de neacceptat pentru alţii: oricine a observat că acţiunea se desfăşura paralel în două planuri, cel “Real”, al vieţii personajelor pe continent, unde aveau din cînd în cînd scurte flash bakuri, şi altul “ireal”, pe insula misterioasă unde se reîntorseseră pentru a-şi desăvîrşi misiunea, de care nu toţi păreau că sunt conştienţi, dar spre care erau atraşi în mod irezistibil, cauzele acestei chemări părînd a se explica în acest ultim episod. Dar dacă credeţi că se vor fi dezlegat toate nodurile gordiene ale faptelor personajelor, acum, în ultim ul episod, veţi fi dezamăgiţi sau vă veţi simţi neîmpliniţi, dorind, cel puţin eu asta am simţit, să fi existat un alt sfîrşit al serialului. Nu voi divulga pentru cei care au răbdarea să aştepte serialul pe AXN, toate soluţiile alese de scenarişti, care, mi-am dat seama, au impregnat în serial multe elemente de mitologie, mult fantastic, mult real mascat sub umbrela fantasticului, multă suferinţă şi durere .Aş pune doar cîteva întrebări la care serialul a lăsat interpretările deschise:

De ce a trebuit să fie ucisă mama celor doi băieţi gemeni, demult într-un trecut al Insulei, la care scenariştii se întorc mereu pentru a ne ajuta să înţelegem logica acţiunilor personajelor "naufragiate" pe insulă?
Cei doi gemeni ar putea fi o interpretare a lui Abel şi Cain?
Femeia care îi creşte, trăind într-o tinereţe perpetuă, este un fel de zeitate protectoare a Insulei care aşteaptă sfîrşitul eliberator înainte de a-şi fi definitivat deplin misiunea de apărare a Insulei?
Cei doi gemeni reprezintă de fapt principiul Binelui şi al Răului, vechi de cînd lumea şi aflaţi într-o luptă permanentă, părînd că triumfă cînd unul cînd altul, în funcţie de cîţi sunt cei implicaţi în susţinerea lor?
De ce au fost aleşi ei, pasagerii zborului Oceanic 815 spre a fi debarcaţi sau naufragiaţi pe insulă?Doar pentru că, aşa cum spune Iacob la un moment dat, într-o imagine post mortem, viaţa lor pe continent, nu avea nici un sens?Atunci am putea înţelege că Insula este aceea care le dă un sens vieţii şi căutărilor lor?
De ce atît de multe grupuri şi grupuleţe ostile pe insulă, de ce atîtea crime inutile, victime inocente într-o anumită dimensiune, vinovate în alta, oameni care plătesc cu viaţa pentru a nu-şi fi găsit la timp un sens existenţei, oameni care în sens comun, sunt vinovaţi de egosim, trădarea faţă de sine şi faţă de alţii, criminali la propriu şi la figurat dar care scapă, cel puţin, pînă la un punct, nepedepsiţi?
Ce e cu altruismul acela admirabil al lui Jack care-şi vindecă duşmanul, pe cel care avea să-i provoace moartea, în planul aşa-zis ireal, al insulei, dar care către final devine complet real şi plauzibil?
Voi continua cu seria întrebarilor şi a răspunsurilor despre film în alt post.Sper.

About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în Filmele mele și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s