Fata de la periferie

Ea trece in fiecare zi prin fata blocului tau cu o punctualitate demna de o cauza mai buna.Se grabeste, de parca ar fi intarziat si nu va mai putea sa semeneze condica riscand astfel sa piarda o zi de munca.Pare foarte preocupata de importanta si de noutatea  profesiei sale.Te intrebi daca nu lucreaza cumva la un birou ilegal, asuns printre blocuri, la vreo afacere piramidala de care stiu toti vecinii in afara ta si te vei trezi iar ca ai pierdut si ocazia asta de a te muta din cartierul acesta sordid si periferic .Spectacolul pe care il ofera ea privirilor tale obosite dupa o noapte de insomnii prilejuite de emisiunile de pe OTV sau de discutiile interminabile despre o partida de fotbal pierduta de echipa ta preferata, e reconfortant, ca o cafea tare. O privesti de cand apare de la distanta, cu tinuta ei impecabila, cu tocurile ei inalte, cu mersul ei de printesa exilata in acest cartier si te temi mereu ca intr-o zi firma la care ea lucreaza si care se vede ca o plateste atat de bine, o va muta intr-o zona centrala si nu o sa te mai poti bucura de defilarea ei demna de un podium international.Deschizi fereastra ta de la parter si in ciuda pungilor, a resturilor menajere, a pachetelor de tigari goale aruncate in fata blocului, in locul buchetelor de trandafiri pe care le-ar merita gingasia ei,  ii simti parfumul intens, deosebit de tot ce iti ofera garsoniera ta confort 3 si tovarasa ta de viata.Nu ai curaj sa o urmaresti, departe printre blocuri, in apartamentul princiar in care ea isi ofera serviciile. Nu vrei sa stii ce limuzina o aduce discret si dispare ca o nava cosmica , fara sa apuci sa-i retii numarul sau marca, nu vrei sa stii daca si ea te-a observat, daca  exista speranta ca intr-o zi sa priveasca spre timidul si tomnaticul ei admirator de fiecare dimineata.Nu vrei sa afli ce face acolo, nu te intereseaza in care bloc se refugiaza ea intreaga zi, uneori si noaptea…O vezi trecand inapoi , o pandesti din spatele ferestrei si incerci sa-ti imaginezi cat de incarcata a fost ziua ei. Visezi ca poate intr-o zi ii vei solicita si tu o audienta.Ti-ai propus, desigur, sa-ti mai iei un job, pentru a achita „audienta”.Dar asta ar insemna sa te lipsesti de placerea de a o mai privi, de a o mai visa,  in fiecare seara si dimineata trecand maiestuoasa, inaccesibila si inabordabila, distinsa si invulnerabila, prin dreptul ferestrei tale de la parterul blocului tau confort trei.

About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în Povesti de trezit adultii și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

16 răspunsuri la Fata de la periferie

  1. wordrace spune:

    da! am vizualizat tot

    Apreciază

  2. Maria Postu spune:

    Atunci, multumesc, si sper ca nu e chiar ca pe un blog…de la periferie..:):)

    Apreciază

  3. wordrace spune:

    nu, chiar mi-a placut;) o descriere realista si nepartinitoare

    Apreciază

  4. Maria Postu spune:

    Multumesc foarte mult.O zi minunata tie si blogului tau..

    Apreciază

  5. „Nu vrei sa stii ce limuzina o aduce discret si dispare ca o nava cosmica , fara sa apuci sa-i retii numarul sau marca, nu vrei sa stii daca si ea te-a observat, daca exista speranta ca intr-o zi sa priveasca spre timidul si tomnaticul ei admirator de fiecare dimineata.Nu vrei sa afli ce face acolo, nu te intereseaza in care bloc se refugiaza ea intreaga zi, uneori si noaptea…” – nu-ţi rămâne decât să aştepţi şi să speri că într-o bună zi vei avea parte de privirea ei. Şi poate de dragostea ei… Dacă merită, într-adevăr…

    Apreciază

  6. Maria Postu spune:

    El traieste in vis ceea ce nu se va intampla niciodata in realitate.Visul e mai pur decat realitatea, de aceea , sa nu-i condamnam pe visatorii care nu-si fac rau sau bine decat lor insile.

    Apreciază

  7. Ioana M spune:

    Foarte frumos si realist.

    Apreciază

  8. Maria Postu spune:

    Draga Ioana, ma surprinzi mereu placut cu discernamantul si maturitatea ta.

    Apreciază

  9. Antonia spune:

    Este o pendulare intre speranta si realitate cruda, intre iluzie si adevar acceptat cu detasare . Frumos.

    Apreciază

  10. Maria Postu spune:

    Da, foarte frumos spus, Antonia:pendulare intre realitatea varstei, a conditiei simple si iluzia ca „misterul” fetei s-ar putea dovedi altceva decat ce este in realitate, un compromis murdar cu existenta.

    Apreciază

  11. Antonia spune:

    E adevarat , dar „misterul” asta este atat de necesar si frumos si ne ajuta sa percepem realitatea exact cat si cum vrem noi Si e atat de sanatos pt psihic!

    Apreciază

  12. Maria Postu spune:

    Antonia, ma conving tot mai mult pe zi ce trce ca esti nu numai un cititor ideal si avizat ci si foarte sensibila la nuantele textului.Sunt fericita ca imi citesti textele.

    Apreciază

  13. Antonia spune:

    Maria, aduna toate aceste povestiri si invita-ne la o lansare de carte cat mai curand Nu toata lumea are acces la internet , din diferite motive…
    Succes !

    Apreciază

  14. Maria Postu spune:

    Depinde daca gasesc o editura….Stii ca fara sponsori nu poti face nimic , decat daca ai pe cineva care are incredere in tine sa te gireze moral.Cartea e cam gata, restul….depinde de noroc.

    Apreciază

  15. Andreea spune:

    Maria draga!
    Fiecare „poveste” a ta ma plaseaza intr-o perioada mai trista sau mai fericita a vietii mele
    Scrie, asadar chiar daca sponsorul va veni mai devreme sau mai tarziu.
    Iti spun cinstit ca eu le gasesc aici si le citesc odata sau de mai multe ori si de multe ori simt alte stari, si ma bucur ca de fiecare data te salut, chiar daca nu ma auzi si-ti multumesc ca de multe ori ma regasesc in scrierile tale.
    Cu bine, Andreea

    Apreciază

  16. Maria Postu spune:

    Multumesc Andreea.Nici macar nu banuiam ca cineva ma urmareste atat de atent…Cum as mai putea scriu fara sa stiu ca, din cand in cand, cineva se regaseste in scrierile mele?

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s